Este drumul cu sens ușor, unul în care suntem înconjurați de oameni minunați, asemenea nouă? Sau, în egală măsură, se poate să ne dăm sens unui drum profesional întortocheat, instabil, din care tot ieșim șifonați și nefericiți? Așadar, putem combina conceptele sens și jocuri psihologice la locul de muncă?
Pe scurt, da. Șanse chiar mari să da. Jucăm jocuri psihologice și la muncă și tot la muncă lucrăm în relații.
Când altceva nu știm, normalitatea noastră are un sens pentru noi.
Când altceva nu știm, normalitatea noastră are un sens pentru noi. Ne luăm de acolo ceva – o dorință inconștientă de a căuta tiparuri relaționale pe care le știm din copilărie, cu speranța ca ele să se termine altfel. Căutăm o formă de eliberare în relații disfuncționale – chiar și la muncă. Uneori nu vedem că sunt disfuncționale, alteori vedem însă nu plecăm din ele. Te-ai întrebat de ce?
Am jucat jocuri psihologice la muncă și aparentul sens tradus prin purpose era catalizatorul. Viața mea profesională este plină de astfel de experiențe. Am avut o perioadă în care le-am dat un sens – că am vrut să lucrez intersectorial, am vrut să văd cât mai multe contexte de lucru ca să pot fi un pod între sectoare. Din dezamăgirea joburilor în care am intrat mi-am hrănit ceva, o parte rănită din mine, care căuta contexte de lucru în care să muncesc mult, pentru alții – ca ei să mă placă, pentru un scop aparent înalt, care se mi dovedea a fi doar o formă, o iluzie. Apoi eram dezamăgită de mine, că nu am văzut adevărata față a colegilor sau șefilor mei. Am căutat, inconștient, aceste contexte din care am ieșit tristă.
Salvatorul: un exemplu de joc psihologic la muncă
Salvatorul din triunghiul dramatic este un exemplu foarte bun, pe care l-am trăit pe pielea mea și l-am jucat în viața profesională în ONG-uri. Pentru ca triunghiul dramatic să existe, este nevoie ca în acest joc să fie și un agresor și o victimă de salvat. Rolurile, deși inconștiente, sunt clare. În această dinamică fiecare își urmează agenda proprie, chiar și victima. Rolurile sunt fluide și schimbătoare, astfel încât protagoniștii să își atingă obiectivele lor inconștinente.
Ajutându-i pe ceilalți salvatorul fuge de propriile probleme. Se simte în control și superior când ajută, furând din autonomia celuilalt. Devine frustrat când ajutorul oferit (cerut sau nu) nu este văzut și lăudat pe măsură.
Nu de puține ori am văzut, mai ales printre ONG-iști, profesioniști prost plătiți, în sau în preajma burnout-ului, bugetând orice leu posibil pentru beneficiari și neputându-se deconecta de la muncă. Am fost și eu acolo, însă pe termen lung nu este sănătos.
Găsește-ți sensul în muncă…pe bune
Dincolo de orice alegere profesională, înainte să începi să clădești ceva sau oricând simți că ceva nu se leagă profesional îți recomand mult mai mult decât un test vocațional și teste de valori și sabotori.
Mergi în profunzimea dinamicilor tale relaționale dintr-un spațiu de compasiune și înțelegere. Să adaugi cunoașterii raționale vină (credința că ai făcut ceva greșit) și rușine (credința că tu ești greșit în vreun fel) nu ajută deloc.
💬 Uită-te, cu ajutor ghidat, la punctele tale oarbe. Ce nu vezi despre tine?
💬 Care este scenariul tău de viață? Ești învingător, pierzător sau mereu cu sumă nulă?
💬 Care sunt pattern-urile relaționale pe care le tot repeți? Ce câștigi și ce pierzi din ele?
💬 Ce sens le dai acum?
Sensul tău profesional este pentru binele tău sau doar al altora?
Dacă te-am pus pe gânduri poate te interesează și aceste articole:
