Ți s-a întâmplat vreodată să simți că ești “pe aceeași lungime de undă” cu interlocutorul tău și comunicarea curge? Probabil că da, la fel cum este probabil ca în alte cazuri să fi simțit confuzie, că nu ești înțeles, de parcă una vrei să spui și alta transmiți. Înțelegerea 𝘁𝗿𝗮𝗻𝘇𝗮𝗰𝘁̦𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 și implicit a 𝘀𝘁𝗮̆𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗲𝘂𝗹𝘂𝗶 (concepte din analiza tranzacțională) poate facilita 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗲𝗳𝗶𝗰𝗶𝗲𝗻𝘁𝗮̆ — la muncă, cu partenerul de viață, cu familia, cu prietenii și cu oricine.
Tranzacțiile în analiza tranzacțională
Analiza tranzacțională împarte comunicarea în unităţi simple numite tranzacţii. În analiza tranzacţiilor este folosit modelul stărilor eului (părinte | adult | copil) pentru a explica ce se întâmplă în procesul comunicării.
Comunicarea este eficientă atunci când interlocutorul răspunde din acea stare a eului care a fost solicitată. Dacă în procesul comunicării simți frustrare, neînțelegere, confuzie, analizează starea eului din care comunici, raportat la interlocutor.
Există trei tipuri de tranzacții
- complementare (paralele)
- încrucişate
- ulterioare (ascunse)
Tranzacția complementară | paralelă
Tip de comunicare eficientă în care se răspunde din aceeași stare a eului care a fost solicitată. Prima regulă a comunicării sumarizată de Eric Berne este chiar: “Atâta timp cât tranzacţiile rămân complementare (paralele), comunicarea poate decurge la nesfârşit”.
Tranzacția încrucișată
Tip de comunicare în care se răspunde din altă a stare a eului față de cea care a fost solicitată. A doua regulă a comunicării sumarizată de Eric Berne este: “Când o tranzacţie este încrucişată, comunicarea este întreruptă.“
Tranzacția ulterioară | ascunsă
Tip de comunicare care implică mai mult de două stări ale eului, un mesaj de suprafaţă și un mesaj ascuns, transmis de obicei non-verbal, la nivel psihologic. Ne uităm nu doar la ce, ci și la cum este transmis mesajul. A treia regulă a comunicării sumarizată de Eric Berne este: “Comportamentul rezultat în urma tranzacţiilor ulterioare este determinat la nivelul psihologic şi nu la cel social.“
Comunicarea “curge” atunci când interlocutorul răspunde din acea stare a eului care a fost solicitată. Ideal este să putem comunica de la adult la adult, în aici și acum, însă aceasta nu este singura formă de comunicare paralelă. Un “𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴𝘢̆…𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤𝘢̆ 𝘢𝘴̦𝘢 𝘴𝘱𝘶𝘯 𝘦𝘶” venit din partea unui manager poate reactiva în noi starea eului de copil și ne supunem cu ușurință (nu fără să ne frustrăm pe noi), însă dacă păstrăm comunicarea părinte-copil | copil – părinte aceasta va fi una paralelă și poate continua la nesfârșit (în teorie).
Când ne înțelegem suficient pentru a ști ce stare a eului ne regăsim putem face primul pas către o comunicare mai sănătoasă. Dacă vrei să îmbunătățești modul în care comunici în procese de coaching sau consiliere psihologică îmi poți scrie aici.
