Un pic din povestea mea
1. Alegerea facultății contează
Mit: facultatea de psiho nu contează, înveți totul la formare.
Ca să construiești ceva de durată te ajută o fundație sănătoasă. În formare nu înveți acea bază pe care ți-o dă facultatea. Contează să nu faci cursurile la vreo universitate obscură, cu prezență doar la examene. Îți va fi ușor trei ani și greu o viață de profesat. Cere recomandări și vezi ce ți se potrivește (ID sau cursuri la zi, la stat sau la privat etc.). Eu am urmat o universitate privată pentru că îmi dădea opțiunea să învăț la distanță (cursuri în weekend, multă învățare asincron) și să pot munci în continuare. În plus, părea cea mai bună opțiune în București conform recomandărilor primite. Cea mai bună parte au fost colegii. Cam 90% erau ca mine, adică aflați la a doua/a treia facultate, cu o bogată experiență profesională în spate. Taxa este însă mai scumpă decât la o universitate de stat și nu toate cursurile au fost wow.
2. …la fel cum contează prima formare
Am tot primit sfatul să încep cu o formare ușoară în psihoterapie, până mă prind ce și cum. Eu cred că paradigma în care ne formăm inițial contează. Ai la dispoziție cel puțin trei ani să cauți informații despre tipurile de psihoterapii și să vezi cu ce rezonezi. Oricum, Colegiul Psihologilor ia în considerare orele de formare după licențiere, așa că nu te grăbi să începi formarea din primul an de facultate.
3. Întreabă-te cu ce scop pornești pe acest drum
Mit: cei care fac psiho vor doar să își rezolve propriile traume
Posibil, ceva avem în experiența noastră, ceva ne îndeamnă să fim ajutor pentru alții. Însă este mult mai ieftin și eficient să adresezi toate acestea în terapie. Cunoștințele teoretice ajută doar până la un punct și nu degeaba psihoterapeuții sunt obligați să facă sute de ore de dezvoltare personală facilitate de alt terapeut. Pornești pe acest drum pentru autocunoaștere sau vrei cu adevărat o carieră în domeniu?
4. Este un proces costisitor
Mit: scapi repede cu trei ani de facultate
Deși poți deschide cabinet ca psiholog clinician sub supervizare după absolvirea facultății (într-un proces care include Colegiul Psihologilor și ANAF), drumul este abia la început. Pentru a fi clinician autonom ai nevoie de un master de clinică, doi ani de supervizare și achiziționarea de teste. Ca psihoterapeut, de formare în psihoterapie (2-4 ani), 150-250 ore de terapie personală și altă supervizare (2 ani). Costul poate depăși lejer 15-20.000 euro.
5. Bucură-te de proces, așa greu cum e
Mit: dacă ai bani, nici nu o să simți efortul
Dincolo de partea financiară, s-ar putea să treci printr-o criză de identitate profesională. Eu încă sunt într-o perioadă pe care o numesc bufferși recunosc că nu suntem tare prietene. Pentru cei cu care am lucrat anterior în alt domeniu nu sunt pe deplin credibilă ca psiholog, coach și consultant, iar pentru cei care mă descoperă acum, încă am experiență limitată ca psiholog.
Simplu nu este. Însă (cel puțin pentru mine) călătoria de la politolog-economist-comunicator către psihologie este cu adevărat ce mi-am dorit. Dacă ai trecut și tu printr-un proces de reconversie profesională, mi-ar plăcea să aflu experiența ta.
Pășește pe drumul cu sens pentru tine. Ai încredere, ai răbdare și nu ezita să pui întrebări celor care au mai mers pe aici.
