Te gândești să te îndrepți către psihologie?

Te gândești să îți schimbi parcursul profesional către psihologie? Dacă te întrebi ce presupune o reconversie profesională, sper ca acest articol să îți fie de folos. Dacă mai ai întrebări, nu ezita să mă contactezi pe e-mail sau pe Facebook/Instagram.

 

Un pic din povestea mea

Prima dată am pășit pe drumul meu către psihologie în liceu. M-au furat repede alte peisaje și am renunțat la facultatea la care am intrat cu greu, cea la care sunt acum masterandă – Facultatea de Psihologie a Universității din București. Am devenit politolog, apoi economist (cel puțin pe hârtie) și am lucrat 13 ani în domenii diverse, legate de un fir roșu: puteam să fiu în rol de salvator.
 În 2019 m-am întors pe drumul meu. Astăzi am propriul cabinet de psihologie și sunt psihoterapeut în formare, iar drumul meu, aflat încă la început, are mult sens pentru mine.

 

Iată cinci lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le știu înainte să fi pornit pe acest drum. Aș fi făcut-o oricum, dar cu așteptări mai realiste.

 

1. Alegerea facultății contează

Mit: facultatea de psiho nu contează, înveți totul la formare.

Ca să construiești ceva de durată te ajută o fundație sănătoasă. În formare nu înveți acea bază pe care ți-o dă facultatea. Contează să nu faci cursurile la vreo universitate obscură, cu prezență doar la examene. Îți va fi ușor trei ani și greu o viață de profesat. Cere recomandări și vezi ce ți se potrivește (ID sau cursuri la zi, la stat sau la privat etc.). Eu am urmat o universitate privată pentru că îmi dădea opțiunea să învăț la distanță (cursuri în weekend, multă învățare asincron) și să pot munci în continuare. În plus, părea cea mai bună opțiune în București conform recomandărilor primite. Cea mai bună parte au fost colegii. Cam 90% erau ca mine, adică aflați la a doua/a treia facultate, cu o bogată experiență profesională în spate. Taxa este însă mai scumpă decât la o universitate de stat și nu toate cursurile au fost wow.

 

2. …la fel cum contează prima formare

Mit: prima formare în psihoterapie e să fie, a doua contează

Am tot primit sfatul să încep cu o formare ușoară în psihoterapie, până mă prind ce și cum. Eu cred că paradigma în care ne formăm inițial contează. Ai la dispoziție cel puțin trei ani să cauți informații despre tipurile de psihoterapii și să vezi cu ce rezonezi. Oricum, Colegiul Psihologilor ia în considerare orele de formare după licențiere, așa că nu te grăbi să începi formarea din primul an de facultate.

 

3. Întreabă-te cu ce scop pornești pe acest drum

Mit: cei care fac psiho vor doar să își rezolve propriile traume

Posibil, ceva avem în experiența noastră, ceva ne îndeamnă să fim ajutor pentru alții. Însă este mult mai ieftin și eficient să adresezi toate acestea în terapie. Cunoștințele teoretice ajută doar până la un punct și nu degeaba psihoterapeuții sunt obligați să facă sute de ore de dezvoltare personală facilitate de alt terapeut. Pornești pe acest drum pentru autocunoaștere sau vrei cu adevărat o carieră în domeniu?

 

4. Este un proces costisitor

Mit: scapi repede cu trei ani de facultate

Deși poți deschide cabinet ca psiholog clinician sub supervizare după absolvirea facultății (într-un proces care include Colegiul Psihologilor și ANAF), drumul este abia la început. Pentru a fi clinician autonom ai nevoie de un master de clinică, doi ani de supervizare și achiziționarea de teste. Ca psihoterapeut, de formare în psihoterapie (2-4 ani), 150-250 ore de terapie personală și altă supervizare (2 ani). Costul poate depăși lejer 15-20.000 euro.

 

5. Bucură-te de proces, așa greu cum e

Mit: dacă ai bani, nici nu o să simți efortul

Dincolo de partea financiară, s-ar putea să treci printr-o criză de identitate profesională. Eu încă sunt într-o perioadă pe care o numesc bufferși recunosc că nu suntem tare prietene. Pentru cei cu care am lucrat anterior în alt domeniu nu sunt pe deplin credibilă ca psiholog, coach și consultant, iar pentru cei care mă descoperă acum, încă am experiență limitată ca psiholog. 

 

Simplu nu este. Însă (cel puțin pentru mine) călătoria de la politolog-economist-comunicator către psihologie este cu adevărat ce mi-am dorit. Dacă ai trecut și tu printr-un proces de reconversie profesională, mi-ar plăcea să aflu experiența ta.

Pășește pe drumul cu sens pentru tine. Ai încredere, ai răbdare și nu ezita să pui întrebări celor care au mai mers pe aici.

About the author

Simona Adam

Salut! Am petrecut 13 ani lucrând intersectorial și căutând să fac legături între oameni și proiecte. Astăzi sunt psiholog clinician, coach și psihoterapeut în formare. Toate aceste cunoștințe mă ajută să însoțesc oameni și organizații spre propriul drum cu sens.

Leave a Comment