Deși recomandările au un rol important în a găsi psihologii, psihoterapeuții, coach-i și psihiatrii cu care lucrăm, mai știu că recomandările nu sunt mereu suficiente. În ultima perioadă vorbim mult despre terapeuți auto-intitulați și psihoterapeuți. Consider că pentru ca oamenii să ia decizii informate și raționale este util ca informația să ne fie 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥𝐚̆. Îmi doresc să avem mai multe campanii de informare pe acest subiect realizate de instituțiile competente. Până atunci, consider că și noi, psihologii, putem juca un rol.
În acest articol găsești câteva informații despre competențele profesionale, limitele deontologice, procesul de formare și cum putem verifica dacă specialistul ales are sau nu drept de liberă practică în profesiile psihologie clinică, psihoterapie și coaching.
I. Despre psihoterapeut
Ce este un psihoterapeut?
În România, psihoterapeutul este persoana care a absolvit o facultate de psihologie sau conexă (medicină, pedagogie, psihopedagogie, filosofie, teologie, asistență socială), a trecut printr-un program de formare în psihoterapie de lungă durată acreditat, a obținut drept de liberă practică în acest domeniu de la Colegiul Psihologilor din România și se supune cerințelor specifice pentru a profesa. Dacă este absolvent de psihologie și a trecut prin procesul de acreditare specific (detaliat mai jos), psihoterapeutul poate fi și psiholog clinician sau poate colabora cu un psiholog clinician pentru evaluarea psihologică.
Ce este psihoterapia?
În normele privind competenţele profesionale ale psihologilor cu drept de liberă practică este definită ca intervenţia psihologică prin care se modifică mecanismele psihologice implicate în sănătate, dezvoltare şi tulburare/boală mintală, autocunoaştere şi dezvoltare personală, controlul factorilor psihologici implicaţi în sănătate şi boală, prevenirea patologiei.
Există multe forme de psihoterapie acreditate în România (ex: terapii cognitiv-comportamentale, analiză tranzacțională). Ele se găsesc în Registrul Furnizorilor de formare profesională al Colegiului Psihologilor. Nu orice persoană care se numește terapeut este psihoterapeut. Există terapeuți cu alte formări de tipul kinetoterapie, dar și terapeuți fără formări fundamentate științific (terapie cu îngeri, cu cristale etc.).
Care este parcursul de formare pentru un psihoterapeut autonom?
Există mai multe trepte de exercitare a profesiei, prima fiind în supervizare, când profesionistul trebuie să aibă obligatoriu un supervizor în specialitatea aleasă. Următoarea treaptă obținută, cea în care supervizarea nu mai este obligatorie, este treapta autonom. Pentru aceasta un psihoterapeut trebuie să demonstreze:
- licență în psihologie sau în medicină/ pedagogie/ psihopedagogie/ filosofie/ teologie/ asistență socială
- absolvirea unui program de formare profesională de lungă durată în psihoterapie, avizat de către Colegiul Psihologilor
- minimum 1 an de supervizare în psihoterapie încheiat cu raport favorabil din partea supervizorului
- master în domeniul psihologiei clinice sau doctorat în psihologie
- min. 10 credite profesionale/an pentru a demonstra formare profesională continuă
- experiență profesională demonstrată de cel puțin 1 an.
Dezvoltarea personală proprie este obligatorie, dar diferă de la un program de formare la altul, în general 150-250 de ore de terapie personală sau ore de dezvoltare personală. Din punctul meu de vedere propriul proces psihoterapeutic este vital pentru calitatea serviciilor oferite de un psihoterapeut.
II. Despre psihologul clinician
Ce este un psiholog clinician și ce competențe are?
În România, psihologul clinician este persoana care a absolvit o facultate de psihologie și a obținut drept de liberă practică în acest domeniu de la Colegiul Psihologilor din România și se supune cerințelor specifice pentru a profesa. De multe ori însoțește psihiatrul pentru a pune un diagnostic clinic, însă nu lucrează doar cu patologie. Pe lângă evaluarea psihologică clinică, un psiholog clinian îți poate fi alături pentru autocunoaștere, dezvoltare personală, promovarea sănătății și prevenirea patologiei, intervenții paliative etc.
Care este parcursul de formare pentru un psiholog clinician autonom?
Ca în cazul psihoterapiei, există mai multe trepte de exercitare a profesiei, prima fiind în supervizare, când profesionistul trebuie să aibă obligatoriu un supervizor în specialitatea aleasă. Pentru treapta autonom un psiholog clinician trebuie să demonstreze:
- licență în psihologie
- master în domeniul psihologiei clinice sau doctorat în psihologie
- minimum 100 ore de supervizare încheiate cu raport favorabil din partea supervizorului, de obicei în 2 ani
- min. 10 credite profesionale/an pentru a demonstra formare profesională continuă
- experiență profesională demonstrată de cel puțin 1 an.
Dezvoltarea personală este recomandată, dar nu este obligatorie.
Bine de știut
Majoritatea testelor folosite în evaluare psihologică sunt achiziționate și se folosesc doar sub licență. Costul unui test diferă de la câteva sute de lei la aproape 6.000 euro + alte costuri suplimentare și de aceea prețul unei evaluări diferă nu doar în funcție de specialist ci și în funcție de testul folosit la evaluare.
Cum știu ce acreditări are psihoterapeutul sau psihologul clinician cu care vreau să lucrez?
Pentru a verifica dacă specialistul cu care vrei să lucrezi are drept de liberă practică în psihoterapie, pe ce treaptă și în ce formă de psihoterapie mergi pe siteul Colegiului Psihologilor (www.copsi.ro):
- din meniul de sus alege Registre, apoi din secțiunea Registrul Unic al Psihologilor (R.U.P.)
- descarcă primul document R.U.P. Partea I – Atestate de liberă practică pentru a vedea dacă are drept de liberă practică și treapta de exercitare a profesiei.
- detalii privind forma de exercitare a profesiei găsești în al doilea document R.U.P. Partea II.
Căutarea este sensibilă la diacritice.
III. Despre coach
Ce este un coach și ce competențe profesionale are?
Conform ICF, cea mai cunoscută organizație internațională care reglementează domeniul, un coach însoțește clientul “într-un proces de gândire creativ și stimulativ, care îl inspiră să-și maximizeze potențialul personal și profesional.” Procesul de certificare al unui coach necesită absolvirea unei licențe în orice domeniu și un număr de ore de formare care depinde de școala de formare (spre exemplu, ICF cere un număr minim de 130 de ore). Dezvoltarea personală proprie nu este obligatorie, ca în cazul unui psihoterapeut.
Coaching-ul pleacă de la premisa că resursele interne și externe ale clientului sunt deja acolo iar procesul de coaching are rolul de a le vedea, clarifica și organiza pentru atingerea unor obiective ale clientului, de natură profesională sau chiar personală. Lucrul în coaching este unul mai pragmatic, mai ancorat în prezent și orientat către acțiune și nu caută să acceseze straturile mai profunde ale sinelui.
Bine de știut
La nivel național, competențele profesionale ale psihologilor se stabilesc de către Colegiul Psihologilor din România, prin Legea Psihologului și în Normele privind competențele profesionale ale psihologilor cu drept de liberă practică (vezi aici și aici). În ceea ce privește activitatea de coaching, la nivel național ea este detaliată de ANC (existând un cod COR Specialist în activitatea de coaching).
Așadar, la coach, psiholog clinician sau la psihoterapeut?
Alegerea este a clientului, cu condiția să aibă acces la informație accesibilă, care să-l ajute cu adevărat să ia o decizie informată. Cei mai mulți dintre clienții mei în coaching merg în paralel la psihoterapeut sau la psiholog și am putut să văd complementaritatea celor două procese. Din punctul meu de vedere, nu există un proces mai bun decât altul, ci doar contexte diferite în care ele pot fi folosite etic și cu succes.
Dacă vrei să afli mai multe sau dacă vrei să lucrăm împreună îmi poți scrie aici.
