În imaginația noastră este ușor să creăm ceva perfect. Însă în viața reală lucrurile, oamenii, acțiunile, gândurile, emoțiile pot fi diferite de acea perfecțiune imaginată. Tu ce preferi? Perfectul imaginat sau realul imperfect?
O scurtă poveste personală despre perfecționism
La primul meu job într-o mare corporație am fost de-a dreptul șocată când procesul de induction (în prima săptămână la job) a cuprins și sfatul (sau mai degrabă cerința) de a lăsa perfecționismul deoparte, reînvățând să facem lucrurile doar 80% perfect. Cred că am și spus cu voce tare că eu am venit să dau 200%, nu 80%. Credeam că perfecționismul meu, de care eram tare mândră, m-a adus în acel rol. Mi-a mai luat niște ani să îmi dau voie să greșesc, să dau voie altora să nu fie perfecți și, mai ales, să mă las văzută. Căci perfecționismul dezadaptativ este strâns legat de rușine. Este o mască utilă, cu beneficii aparente. Dar este și un mecanism care răpește multă energie psihică. Printre altele, vine la pachet cu hipervigilență, nevoia de control, standarde nerealiste, critică și mai ales autocritică.
“Where perfectionism exists, shame is always lurking. In fact, shame is the birthplace of perfectionism.” – Brene Brown.
Câteva informații din studii de specialitate
O meta-analiză (link aici) arată că perfecționismul este în creștere în SUA, Canada și UK. Perfecționismul dezadaptativ, chiar dacă nu este o tulburare ci o trăsătură de personalitate, este corelat cu tulburări precum depresie, anxietate, anxietate socială, tulburări de alimentație, stima de sine scăzută. De asemenea, perfecționismul este corelat cu tulburarea obsesiv compulsivă (un exemplu de studiu este, Frost, Novara și Rheaume, 2002), fiind o trăsătură caracteristică TOC, dar nu suficientă. Perfecționismul este corelat și cu sindromul burnout, iar un studiu din 2019 arată că perfecționismul dezadaptativ este asociat cu o capacitate mai scăzută pentru autocompasiune (Linnett & Kibowski, 2019).
Care-i problema cu a fi perfect?
Mecanismele perfecționismului sunt obiect de studiu în fiecare abordare psihoterapeutică despre care am citit. În ambele formări urmate, CBT și analiză tranzacțională, am descoperit noi nuanțe despre modul în care se dezvoltă, ne protejează și ne încurcă perfecționismul. Cu fiecare etapă în dezvoltarea mea personală am observat și cum las jos din propriul meu perfecționism, până în punctul în care mai și scriu fără diacritice (glumesc și nu prea, acum niște ani verificam un e-mail de 4-5 ori să mă asigur că n-a scăpat ceva).
Credința că Trebuie să fiu, să fac totul perfect, fără cusur pentru a fi ok se numește mesaj driver în analiza tranzacțională. Despre el am scris aici. Acestă “decizie de scenariu” este aparent bună și chiar încurajată de societate. Ne ajută să excelăm la școală, să ieșim din casă arătând mereu bine, să fim angajați conștiincioși, mereu la datorie.
Însă cu ce cost? Muncim mult, cu teamă de eșec și pierdem timp enorm pentru a ajunge de la 80% la 95% perfect iar apoi ne frustrăm că ceilalți nu văd diferența. Există un risc serios de procrastinare, căci ceva perfect în capul nostru este mai atrăgător decât ceva imperfect în viața reală. Standardele înalte sunt cerute nu doar de la noi înșine, ci și de la cei dragi.
Persoanele cu un nivel mare de perfecționism se străduiesc să respecte reguli interiorizate rigide, având standarde nerealiste. Însă deorece perfecțiunea este un miraj de neatins, nu sunt niciodată mulţumite în urma unui succes.
O concluzie imperfectă
Dacă și tu te regăsești în cele descrise în acest articol, dă-ți permisiunea să fii ok așa cum ești. Străduiește-te să fii mai bun/ă pentru că fugi către ceva și nu de ceva. Dă-ți voie să faci lucrurile doar 80% perfect și sărbătorește micile succese.
Iar dacă te simți pregătit/ă îți recomand începerea unui proces psihoterapeutic sau de consiliere psihologică.
Îți mulțumesc pentru timpul alocat citirii acestui articol. Dacă ai întrebări suplimentare sau dacă vrei să iei legătura cu mine pentru a programa o evaluare psihologică sau sesiuni de consiliere psihologică, îmi poți scrie la hello@simona-adam.ro.
