În acest articol vei afla despre tulburările de alimentație conform DSM-5, specificul, prevalența și comorbiditățile asociate. De asemenea, vei regăsi informații despre cum se pot acestea evalua de către un psiholog clinician.
Ce sunt tulburările de comportament alimentar?
Tulburările de comportament alimentar se caracterizează printr-o afectare persistentă a obiceiurilor alimentare sau legate de alimentație. Ca urmare hrana este consumată sau absorbită în corp necorespunzător, ceea ce aduce prejudicii sănătății fizice și funcționării psihosociale.
În DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale, a cincea ediție), în cadrul acestei categorii de tulburări au fost stabilite criterii de diagnostic pentru anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, tulburarea de alimentație compulsivă, pica, tulburarea de ruminație și tulburarea de aport alimentar de tip evitant/restrictiv, altă tulburarea de comportament alimentar specificată și tulburarea de comportament alimentar nespecificată. Obezitatea nu este inclusă în DSM-5 ca tulburare psihică.
De ce să vorbim despre tulburările de alimentație?
Persoanele cu tulburări de alimentație prezintă o serie de comorbidități de natură să le pună viața în pericol. Cele mai întâlnite sunt depresia, riscul crescut de suicid, deficite nutriționale care pot pune viața în pericol, amenoreea, dereglările menstruale, tulburările bipolare, depresive și anxioase, tulburarea obsesiv-compulsivă precum și tulburarea consumului de alcool și alte substanțe. Apariția acestor tulburări devreme în viață duce la alte consecințe negative, precum densitate osoasă scăzută, înălțime scăzută și maturizare cerebrală întârziată (Herpertz et al., 2011).
Mai multe femei decât bărbați suferă de o tulburare de alimentație diagosticată. Raportul este de până la 10:1 între persoanele de sex feminin față de cel masculin atât pentru anorexia cât și pentru bulimia nervoasă. Statisticile existente conform DSM-5 estimează o prevalență la 12 luni de până la 0,4% pentru anorexie, de până la 1,5% pentru bulimie și de 1,6% pentru tulburarea de alimentație compulsivă.
Principalele tulburări de alimentație conform DSM-5
Bulimia nervoasă
Conform DSM-5 bulimia nervoasă poate fi diagnosticată în funcție de următoarele criterii:
- existența unor episoade recurente de alimentație compulsivă (binge eating).
- existența unor comportamente compensatorii inadecvate și recurente care au ca scop prevenirea creșterii ponderale. Auto-provocarea de vărsături, abuzul de laxative și diuretice nu sunt singurele metode. Exercițiile fizice compulsive pot reprezenta un alt comportament compensator dezadaptativ.
- episoadele de alimentație compulsivă și comportamentele compensatorii inadecvate trebuie să apară cel puțin o dată pe săptămână timp de 3 luni.
- respectul de sine este influențat excesiv și nejustificat de forma și greutatea corporală.
- aceste comportamente nu pot fi mai bine explicate de alte tulburări.
Spre deosebire de persoanele cu anorexie, în această tulburare greutatea este de obicei normală sau supraponderală. Printre comorbidități amintim amenoreea, dereglările menstruale, deficite nutriționale, și în cazuri mai rare tulburările hidroelectrolitice, rupturi esofagiene sau gastrice și aritmii cardiace.
Rata mortalității pentru bulimia nervoasă este de aproximativ 2% pe decadă, aceste persoane având un risc semnificativ de mortalitate. Riscul de suicid este crescut. Această tulburare este frecvent asociată tulburării bipolare și depresive, simptomelor de anxietate sau tulburărilor anxioase. O parte dintre persoanele cu bulimie nervoasă întrunește și criteriile pentru tulburarea de personalitate borderline.
Anorexia nervoasă
Conform criteriilor de diagnostic din DSM-5 există 3 criterii esențiale pentru diagnosticarea anorexiei nervoase. Primul criteriul este limitarea persistentă a aportului caloric. Al doilea criteriu este frica intensă de îngrășare sau obezitate și comportament pe persistent de prevenire a creșterii în greutate. Al treilea criteriu este dat de o perturbare a percepției propriei greutăți sau forme corporale. Astfel, aportul caloric ingerat este sub nivelul necesar, ceea ce duce la o greutate corporală semnificativ scăzută raportată la vârstă, sex, nivel de dezvoltare și sănătate fizică. Întrucât aprecierea greutății poate fi o provocare pentru psihologi se iau în considerare indicele de masă corporală folosindu-se pragurile propuse de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și de Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor. La adulți, nivelul periculos al BMI este considerat sub 17.5kg/m2, conform recomandărilor OMS.
Și în această tulburare întâlnim comportament de tip purgativ prin auto-inducerea vomei sau abuz de laxative diuretice sau clisme.
Principalele comorbidități sunt tulburările bipolare depresive și anxioase tulburarea obsesiv-compulsivă precum și tulburarea consumului de alcool și alte substanțe. Mortalitatea este cea mai ridicată dintre toate tulburările psihiatrice (Fitzsimmons‐Craft et al., 2019).
Tulburarea de alimentație compulsivă
Această tulburare a fost inclusă în DSM-5 dar nu și în DSM-IV, acolo unde nu era menționată ca tulburare distinctă. Cu o prevalență mai mare decât bulimia și anorexia nervoasă (1,6% pentru femei și 0,8% pentru bărbați), tulburarea de alimentație compulsivă poate fi diagnosticată urmând 5 criterii de diagnostic conform DSM-5. Criteriul esențial îl constituie episoadele de supraalimentare excesivă care trebuie să apară cel puțin o dată pe săptămână timp de 3 luni.
Episodul de alimentație compulsivă este caracterizat prin ingerarea într-o perioadă scurtă de timp a unei cantități de alimente care depășește o cantitate normală ce ar fi consumată de majoritatea indivizilor în același circumstanțe. În plus, episodul de alimentație trebuie să fie însoțit de o senzație de lipsă de control. Criteriul B asociază episodul de alimentare compulsivă cu cel puțin 3 din aceste 5 subcriterii:
- persoana mănâncă mult mai rapid decât în mod normal,
- mănâncă chiar și după ce apare senzația de disconfort,
- ingerează alimente fără să simtă senzația de foame,
- mănâncă singură din cauza sentimentelor de jenă,
- după episodul de supraalimentare are sentimente de dezgust față de propria persoană sau apar sentimente de vinovăție și deprimare.
Un alt criteriu este dat de apariția stresul marcat legat de acest episod de alimentare compulsivă, iar ultimul criteriu este ca alimentația compulsivă să nu apară exclusiv în cursul bulimiei sau anorexiei nervoase.
Principalele comorbidități sunt tulburările bipolare tulburările depresive, cele anxioase și în măsură mai mică tulburările consumului de substanțe.
Evaluarea psihologică a tulburărilor de alimentație
Pentru stabilirea unui psihodiagnostic corect și a unui plan de tratament corespunzător se recomandă o evaluare clinică amănunțită. Aceasta va cuprinde nu doar testarea psihometrică folosind teste licențiate ci și interviul clinic și observația, luând în considerare istoricul clientului, atât cel medical și psihologic, cât și aspectele sociale educaționale, profesionale, culturale și istoricul de familie. De multe ori sunt necesare investigații medicale suplimentare și se poate impune chiar participarea unei echipe interdisciplinare. Diagnosticul și o eventuală medicație pot fi date doar de către medicul psihiatru.
Instrumente psihometrice validate în România pentru tulburările de alimentație
Deși ghidurile internaționale menționează că instrumentele de screening nu ar trebui să fie niciodată singura modalitate de diagnosticare a unei tulburări alimentare, iată ce instrumente psihometrice avem disponibile în România:
- PDSQ – Chestionarul de screening şi diagnostic psihiatric (Zimmerman, 2001) va fi folosit pentru screening tulburare alimentară și pentru screening depresie și anxietate, dar și pentru a identifica alte comorbidități.
- Inventarul tulburărilor de comportament alimentar-3 (EDI-3)– potrivit pentru diagnosticarea tulburărilor alimentare conform DSM-5 (Mustelin et al., 2016). Cuprinde 91 de itemi auto raportați pe scară likert și evaluează simptomele psihologice și comportamentale pe 11 subscale incluzând bulimia, insatisfacția corporală, perfecționism, neîncredere interpersonală, insecuritate socială.
- pentru comorbidități putem folosi diverse instrumente de screening pentru despresie și anxietate, precum Inventarul de Depresie Beck (BDI-II).
- Un instrument bun pentru interviul clinic este EDE – Eating Disorder Examination (Cooper & Fairburn, 1987) pentru a putea face diagnosticul diferențial, pentru a identifica sentimentele de rușine, ideația suicidală și a evalua existența și recurența comportamentelor compensatorii.
Modele și protocoale de intervenție psihologică
Ghidurile internaționale, bazate pe multiple studii, recomandă ca tratament de primă linie terapiile cognitiv-comportamentale în format individual sau de grup sau în format auto-administrat însoțit de scurte ședințe de suport. Psihoterapia poate fi însoțită de terapia farmacologică și de formatul auto-administrat (în funcție de tulburare(. În general se recomandă tratamentul ambulatoriu. Relația terapeutică este extrem de importantă indiferent de protocolul de intervenție. În cazurile grave este necesară implicarea familiei sau a îngrijitorilor.
Există mai multe modele explicative ale tulburărilor de alimentație, dintre care amintesc modelul dezvoltat de Fairburn et al. (2003). Conform acestuia, la baza tulburărilor alimentare este o schemă cognitivă disfuncțională legată de stimă de sine scăzută, perfecționism ridicat, dificultăți în relațiile cu ceilalți și o toleranță scăzută la afecte negative.
Dacă dorești să faci o evaluare psihologică clinică a tulburărilor de alimentație sau dacă vrei să începi un proces de consiliere psihologică îmi poți scrie la pe e-mail la hello@simona-adam.ro.
Resurse suplimentare:
- Cartea “Emoții în farfurie”, scrisă de Ancuța Coman-Boldișteanu, pe care o găsești aici. În ea găsești informații valoroase despre mâncatul emoțional sau compulsiv și cauzele sale ascunse.
- Pentru că perfecționismul dezadaptativ este corelat cu tulburările de alimentație îți recomand și acest articol: https://www.simona-adam.ro/despre-perfectionism/
- Despre evaluările psihologice clinice pe care le realizez regăsești informații aici: https://www.simona-adam.ro/teste-psihometrice/
Cu bine,
Simona
