Când am inclus în studiul meu pentru licența în psihologie o scală despre incertitudine, ipoteza de la care am plecat a fost că cei mai tineri sunt mai prietenoși cu incertitudinea, iau decizii mai ușor și au mai puțină nevoie de reconfirmare. Am fost subiectivă, căci m-am gândit la mine la început de carieră, cu ceva mai mult curaj să încerc și să eșuez. Ei bine, rezultatele studiului (N=207) au arătat o diferență semnificativă între angajații care lucrează în același sector de 3-10 ani și cei care lucrează în același sector de peste 10 ani (t = 2.04, p<.05). Indiferent de sector, angajații cu vechime peste 3 ani sunt mai prieteni cu incertitudinea.
Ce este intoleranța la incertitudine?
Conform lui Carleton (2007), intoleranța la incertitudine este o componentă cheie a îngrijorării, a stării de anxietate și a patologiilor de anxietate conexe. Aceasta se referă la un set de convingeri negative despre incertitudine și consecințele acesteia și joacă un rol cheie în dezvoltarea și menținerea îngrijorării patologice.
În cazul unei amenințări directe, imediate și concrete, frica reprezintă un răspuns normal, cu rol protectiv și este de obicei însoțită de o reacție fiziologică puternică, cum ar fi creșterea tensiunii arteriale, tensiune musculară și alte simptome fiziologice (Barlow, 2002; McNeil & Vowles, 2004 apud Carleton 2007).
Anxietatea reprezintă o frică fără obiect, anticiparea unui pericol și produce reacții similare în corp, deși atenuate. Îngrijorarea, ca anticipare a unei situații potențial periculoase duce la un nivel crescut de anxietate (Dugas, Gosselin, & Ladoucer, 2001, apud Carleton 2007). Prin urmare, cât de tolerantă este o persoană față de incertitudinea în jurul posibilității de reexpunere va influența cât de des își face griji și, prin urmare, anxietatea (Greco și Roger, 2001, Greco și Roger, 2003).
Persoanele care sunt intolerante la incertitudine au tendința de a interpreta informațiile ambigue pe care le primesc ca fiind amenințătoare, ceea ce duce la îngrijorare excesivă, anxietate și reacții somatice precum creșterea ritmului cardiac, tensiune arteriale, musculară. Aceste persoane au abilități mai restrânse de rezolvare a problemelor, au tendința de a evita situațiile ambigue și pot evita acțiunea sau luarea deciziilor (Dugas, Freeston și Ladoucer, 1997).
Intoleranța la incertitudine corelează pozitiv cu tulburările obsesiv-compulsive (Tolin et al, 2003) și cu căutarea excesivă de informații pentru rezolvarea problemelor moderat ambigue (Ladoceur, Talbot și Dugas, 1997).
Românii și evitarea incertitudinii
Din perspectivă culturală, conform studiilor lui Hofstede și a modelului GLOBE, evitarea incertitudinii este legată de nivelul de stres dintr-o societate în fața unui viitor necunoscut și este una dintre cele 6 dimensiuni culturale:
-
- Distanța de putere;
- Evitarea incertitudinii;
- Individualism/Colectivism;
- Masculinitate/Feminitate;
- Orientare pe termen lung sau pe termen scurt;
- Îngăduință/Reținere.
Evitarea incertitudinii indică în ce măsură o cultură își programează membrii să se simtă fie inconfortabil, fie confortabil în situații nestructurate. Situațiile nestructurate sunt inedite, necunoscute, surprinzătoare și diferite de cele obișnuite. Culturile care evită incertitudinea încearcă să minimizeze posibilitatea unor astfel de situații prin coduri de comportament stricte, legi și reguli, dezaprobarea opiniilor deviante și credința într-un adevăr absolut (Hofstede, G., 2011).
Modelul GLOBE listează scorurile Indexului de evitare a incertitudinii pentru 76 de țări. Acestea tind să fie mai mari în țările Europei de Est și Centrală Hofstede (2010). Scorul României este 90, ceea ce înseamnă o preferință foarte mare spre a evita incertitudinea, iar pentru indivizi securitatea muncii este un element motivator foarte puternic. Într-un sondaj cu peste 1.100 de respondenți români, aceștia au fost întrebați dacă preferă un loc de muncă sigur și prost plătit sau un loc de muncă mai bine plătit, dar nesigur. 70% au ales prima variantă.
Cum ne poate afecta intoleranța la incertitudine în viața de zi cu zi?
Intoleranța la incertitudine este un factor stresor foarte puternic, cu efecte directe asupra sănătății. Nu incertitudinea în sine, ci setul de convingeri negative despre incertitudine și consecințele acesteia joacă un rol cheie în dezvoltarea și menținerea îngrijorării patologice.
Când nu tolerăm bine incertitudinea apare tendința de a procrastina, amâna sau evita unele acțiuni (uncertainty paralysis). Suntem mai anxioși, mai obosiți, mai puțin creativi și cu o nevoie mai mare de reconfirmare din partea celorlalți. Câutând partea plină a paharului, putem spune că vom căuta mai mult eventuale erori sau lucruri care ar putea merge prost, ceea ce uneori s-ar putea să ne prindă bine.
Aș spune chiar că este o artă să găsim justa măsură în relația noastră cu incertitudinea.
Tu ce relație ai cu incertitudinea?
Dacă ți-a plăcut acest articol te invit să îi dai un share. Iar dacă vrei să explorăm împreună relația ta cu incertitudinea îmi poți scrie aici.
Resurse suplimentare:
📑 Carleton, R., Norton, M., & Asmundson, G. (2007). Fearing the unknown: A short version of the Intolerance of Uncertainty Scale. Journal Of Anxiety Disorders, 21(1), 105-117. https://doi.org/10.1016/j.janxdis.2006.03.014
📑 Dugas, M. J., Freeston, M. H., & Ladouceur, R. (1997). Intolerance of uncertainty and problem orientation in worry. Cognitive Therapy and Research, 21(6), 593–606 https://doi.org/10.1023/A:1021890322153
📑 Greco, V., & Roger, D. (2003). Uncertainty, stress, and health. Personality And Individual Differences, 34(6), 1057-1068. https://doi.org/10.1016/s0191-8869(02)00091-0
