Stilul nostru de atașament impactează profund 𝗰𝘂𝗺 𝘀𝗶𝗺𝘁̦𝗶𝗺, 𝗴𝗮̂𝗻𝗱𝗶𝗺 𝘀̦𝗶 𝗻𝗲 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮̆𝗺 𝗶̂𝗻 𝗿𝗲𝗹𝗮𝘁̦𝗶𝗶 – romantice, de muncă, de prietenie etc. În copilărie 𝗮𝘁𝗮𝘀̦𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁𝘂𝗹 𝘀𝗶𝗴𝘂𝗿 se formează atunci când copilul se simte 𝗶̂𝗻 𝘀𝗶𝗴𝘂𝗿𝗮𝗻𝘁̦𝗮̆, 𝘃𝗮̆𝘇𝘂𝘁, 𝗮𝗽𝗿𝗲𝗰𝗶𝗮𝘁, 𝘀𝗽𝗿𝗶𝗷𝗶𝗻𝗶𝘁 𝘀𝗮̆ 𝗲𝘅𝗽𝗹𝗼𝗿𝗲𝘇𝗲 𝘀̦𝗶 𝘀𝗮̆ 𝗴𝗿𝗲𝘀̦𝗲𝗮𝘀𝗰𝗮̆ 𝗶̂𝗻𝘁𝗿-𝗼 𝗹𝘂𝗺𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗳𝗼𝗿𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗹𝗶𝗻𝗶𝘀̦𝘁𝗶𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲. Cu toate acestea este estimat că peste 30% dintre noi avem un tip de atașament nesigur: evitant, anxios sau dezorganizat.
Teoria atașamentului
Teoria atașamentului este o teorie propusă de Edward John Bowlby (1907-1990), psiholog, psihiatru și psihanalist britanic și îmbunătățită prin cercetările realizate de către Mary Dinsmore Ainsworth (împreună cu Bowly dar și separat) și ulterior de către Rudolph Schaffer & Peggy Emerson (care au dezvoltat stadiile atașamentului) și alții.
Încă din anii ‘50 Bowlby a susținut că problemele emoționale ale copiilor derivă din modul în care au interacționat cu îngrijitorii lor în perioada de creștere. El a numit atașamentul „𝙤 𝙘𝙤𝙣𝙚𝙭𝙞𝙪𝙣𝙚 𝙥𝙨𝙞𝙝𝙤𝙡𝙤𝙜𝙞𝙘𝙖̆ 𝙙𝙚 𝙡𝙪𝙣𝙜𝙖̆ 𝙙𝙪𝙧𝙖𝙩𝙖̆ 𝙞̂𝙣𝙩𝙧𝙚 𝙛𝙞𝙞𝙣𝙩̦𝙚𝙡𝙚 𝙪𝙢𝙖𝙣𝙚”, având la bază cele două dimensiuni care stau apoi la baza teoriei atașamentului – model of others și model of self (Bolwlby, 1972, 1988).
Patru tipuri de atașament (modelul cu patru categorii)
Bartholomew & Horowitz (1991) au propus mai târziu un model cu patru categorii având la bază cercetările și studiile lui Bolwby sau ale lui (Ainsworth & Wittig, 1969; Ainsworth et al, 1978). În ciuda acestor patru categorii distincte bine cunoscute publicului larg, cercetările recente iau în considerare un model dimensional al atașamentului (Fraley et al. 2015).
Stilul de atașament sigur (securizant)
Tip de atașament specific celor care se simt confortabil cu intimitatea, își pot comunica cu ușurință gândurile și sentimentele, sunt în contact cu propriile emoții și se pot adapta cu ușurință la cele ale altora. Se estimează că 70% dintre persoane au un tip de atașament sigur.
O persoană cu atașament sigur (securizant):
- este confortabilă atât în relații, cât și pe cont propriu
- nu fuge de conflict și îl gestionează cu calm
- diferențiază gândurile de sentimente
- menține un sentiment echilibrat de încredere în sine.
În copilărie atașamentul sigur se formează atunci când copilul se simte în siguranță, văzut, apreciat, sprijinit să exploreze într-o lume confortabilă și liniștitoare.
Stilul de atașament anxios
Tip de atașament nesigur, manifestat de obicei printr-o dependență de relații și alte persoane, frica cea mai mare fiind cea de abandon.
O persoană cu atașament anxios:
- are tot timpul nevoie să primească asigurări, dovezi că nu va fi părăsită
- poate fi geloasă sau posesivă
- consideră că starea de starea de bine a celuilalt este responsabilitatea sa
- are o stimă de sine scăzută, iar celalalt este perceput ca jumătatea sa mai bună
- fugind de singurătate va căuta să fie în relații, chiar și nepotrivite.
Stilul de atașament evitant
Tip de atașament nesigur, manifestat de obicei printr-o fugă de relații și alte persoane, în spate fiind o încredere scăzută în ceilalţi dar și în sine.
O persoană cu atașament evitant:
- preferă să nu depindă prea mult de alții
- evită relaţiile stabile, sunt distanţi şi ies cu ușurință din relații, mai ales când acestea devin serioase
- de obicei nu se implică emoţional, evită să îşi afişeze sentimentele sau să accepte intimitatea în cuplu
- crede că lumea este un loc nesigur, iar a depinde de altcineva este o vulnerabilitate.
Atașamentul dezorganizat
Cel mai extrem și rar întâlnit tip de atașament nesigur, apare de obicei după evenimente traumatizante și relații inconsecvente cu îngrijitorul primar în primii ani de viață (care îi transmite copilului mesaje opuse, de tipul te iubesc/nu te iubesc, ești/nu ești în siguranță alături de mine).
O persoană cu atașament dezorganizat:
- consideră că nu merită iubire și celelalte persoane o vor respinge și răni
- își dorește cu intensitate iubire însă îi este teamă de intimitate
- experimentează des confuzie și anxietate
- are tendința de a fi impredictibilă și agresivă
- crede că lumea este un loc nesigur și se refugiază în diverse dependențe și abuz de substanțe.
În copilărie atașamentul nesigur se formează atunci când copilul simte incoerență în ceea ce privește satisfacerea nevoilor sale, când apar sentimente de respingere, neglijare sau care duc la sentimentul de a nu fi iubit.
Avem un singur tip de atașament pe care îl perpetuăm în toate relațiile?
Pe scurt, nu. Stilurile de atașament sunt fluide și demonstrează fluctuații de-a lungul duratei de viață (Waters, Weinfield și Hamilton, 2000). Fiecare tip de relație poate cuprinde un stil de atașament diferit, ceea ce înseamnă că o persoană ar putea avea un stil de atașament sigur față de părinții, dar să aibă un stil de atașament nesigur în relațiile romantice sau invers.
Sper că acest articol și-a fost de folos. Dacă dorești să explorezi acest subiect în sesiuni 1:1 de evaluare și de consiliere psihologică mă poți contacta aici.
Mai multe informații
Test online gratuit (în limba engleză): https://quiz.attachmentproject.com
Despre cum stilurile de atașament influențează relațiile de muncă: https://www.attachmentproject.com/blog/attachment-in-the-workplace/
Waters, E., Hamilton, C. E., & Weinfield, N. S. (2000). The stability of attachment security from infancy to adolescence and early adulthood: General introduction. Child Development, 71(3), 678–683. http://doi.org/10.1111/1467-8624.00175
